Sursa foto: Mitropolia Olteniei
Puhoi de credincioşi au participat, duminică, la proclamarea locală a canonizării Sf. Cuv. Mc. Gherasim (Iscu) de la Tismana, care a avut loc după Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi condus de Mitropolitul Irineu al Olteniei, transmite AGERPRES.
În cuvântul său rostit după Sfânta Liturghie, ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a vorbit despre viaţa Sfântului Mucenic Gherasim, fost stareţ al Mănăstirii Tismana, care a cunoscut prigoana comunismului ateist impus de trupele sovietice, despre suferinţa acestuia în temniţele comuniste pe motiv că era „duşmanul unei orânduiri fără Dumnezeu”, despre trăirea sa ascetică, precum şi despre sfârşitul său mucenicesc.
Deşi „Sfintele Moaște ale Sfîntului Gherasim de la Tismana încă nu s-au găsit, pentru că sunt fie în groapa comună, fie pe sub blocurile de la Aiud, jertfa totală de sine a Sfântului nu a putut fi ascunsă. Aceasta strigă peste timp şi peste spațiu, iar sfinţii, prin dragostea lor care, aşa cum spune Apostolul Pavel, nu cade niciodată” (Cristina Leordeanu), se întorc în mijlocul nostru să ne ajute de sus mai mult decât au putut face în viaţa lor pământească.
„Bucurie mare se face în ceruri pentru cel care se mântuieşte, deoarece îngerii se bucură şi cântă această intrare a sfinţilor în Împărăţia Lui Dumnezeu. Iar din viaţa Sfântului Gherasim ştim că în momentul trecerii sale la cele veşnice a exclamat „Auzi, îngerii cântă!”, ceea ce înseamnă că trecând din lumea aceasta îngerii însoţesc pe sfinţi. Şi astfel noi cântăm în slujbele noastre şi în acatistul sfântului „Bucură-te cel ce eşti împreună cu îngerii”, că într-adevăr el s-a făcut înger în trup. A călătorit în această viaţă lepădându-se de sine, pentru că astfel a învăţat de la Mântuitorul Hristos: cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”, a spus ÎPS Irineu.
Mitropolitul Irineu a subliniat că nu întâmplător Biserica face proclamarea Sf.Cuv.Ms.Gherasim de la Tismana după sărbătoarea Sfintei Cruci, duminica aceasta fiind închinată cinstirii Sfintei Cruci, ceea ce se potriveşte cu viaţa sfântului.
„Cât de bine se asociază cinstirea Sfintei Cruci cu viaţa acestui sfânt! Într-adevăr, nu am putea grăi niciodată laude suficiente şi cuvinte de preamărire şi apreciere aduse Sfântului Gherasim. Atât de mult s-a ostenit în viaţa sa scurtă pământească. El a murit foarte de tânăr, pentru că cei răi i-au scurtat viaţa lui, însă nu fără îngăduinţa Lui Dumnezeu. Căci deşi în ochii oamenilor şi în imaginaţia şi în logica oamenilor, sfinţii parcă sunt pedepsiţi, parcă sunt asupriţi, parcă de multe ori Dumnezeu i-a uitat, nu este adevărat, pentru că sfinţii sunt pregătiţi să moştenească viaţa veşnică, aşa cum ne spune Mântuitorul Hristos: „Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţin ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău!”. Iar Apostolul Pavel ţine să sublinieze „Înţelept, pentru Împărăţia Lui Dumnezeu, am lăsat toate în urmă şi le-am socotit ca gunoaie, şi cu ochii aţintiţi spre Crucea Lui Hristos am mers înainte ca la asalt ca să moştenesc viaţa veşnică”. Imaginea Sfântului Apostol Pavel este una militară, pentru că ne prezintă ţinta urcuşului său duhovnicesc acolo unde Mântuitorul Iisus Hristos îl cheamă.(…) Împărtăşindu-ne cu trupul şi sângele Mântuitorului Hristos, noi ne împărtăşim cu viaţa Lui, dar în acelaşi timp ne şi făgăduim că noi vom bea paharul până la moarte”, a mai spus Mitropolitul Irineu.
Potrivit Mitropolitului Olteniei, Sfântul Gherasim, de îndată ce a fost arestat chiar din Mănăstirea Tismana, el a ştiut că viaţa lui s-a schimbat şi trebuie să fie martor al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos prin pătimirea şi răstignirea sa.
„Sfântul s-a ridicat încet-încet pe Crucea Domnului până va bea paharul muceniciei şi este cea mai înaltă treaptă a unui preot care a ascultat la hirotonie şi s-a asemănat cu sfinţii mucenici în taina hirotoniei după care a devenit mucenic mărturisitor. Sfinţii mucenici sunt singurii la care Mântuitorul Iisus Hristos coboară şi le pune coroana cea neveştejită a biruinţei. În temniţă, Sfântul Gherasim i-a învăţat pe deţinuţi cum să se roage, cum să rostească rugăciunea inimii, pentru care faptă a fost bătut cumplit, dar suferea cu mare răbdare aceste chinuri, deoarece le considera pentru sufletul său. În final, în ultimul moment al vieţii, s-a petrecut o minune şi mai mare: Sfântul Gherasim nu doar că şi-a iertat torţionarul, dar l-a şi ajutat să se mântuiască, trecând astfel dincolo de porunca evanghelică”, a mai spus ÎPS Irineu.
La rândul spu, Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Iosif, i-a îndemnat pe credincioşi la asumarea Crucii cu bucuria şi nădejdea Învierii, prin asumarea credinţei mărturisitoare într-o lume care Îl uită pe Dumnezeu.
„Să devenim noi înşine apostolii Crucii Mântuitorului şi să o mărturisim atât prin semn, prin faptul că ne însemnăm, că o purtăm, dar mai ales prin faptele vieţii noastre de zi cu zi, faptele credinţei, adică iertarea, smerenia, milostenia, nejudecata aproapelui şi dragostea necondiţionată pentru aproapele nostru”, a spus IPS Iosif.
Din soborul ierarhilor care au slujit, duminică, la Mănăstirea Tismana au mai făcut parte arhiepiscopii Varsanufie al Râmnicului şi Atanasie al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; episcopii Ignatie al Huşilor, Lucian al Caransebeşului, Nicodim al Severinului şi Strehaiei, Antonie de Bălţi, Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor şi Nestor al Devei şi Hunedoarei; episcopii vicari Paisie Lugojanul al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Teofil Trotuşanul al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului; şi Arhiereul vicar Gherontie Hunedoreanul al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
Arhimandritul Gherasim Iscu s-a născut la 21 ianuarie 1912 în satul Valea Şuşii, din comuna Poduri, judeţul Bacău, primind la botez numele Grigore. A a intrat în viaţa monahală de la 12 ani, la Mănăstirea Bogdana din judeţul Bacău. În 1932 a ajuns la Mănăstirea Tismana, unde a fost tuns în monahism cu numele Gherasim. A urmat seminarul monahal de la Mânăstirea Neamţ, apoi a continuat la Mănăstirea Cernica pe care l-a absolvit ca şef de promoţie în 1935. După studii de Teologie la Bucureşti, a fost, pe rând, stareţ la Mănăstirea Arnota, bibliotecar la Mănăstirea Cernica, apoi misionar în Transnistria. În 1943, a fost numit stareţ la Tismana. În 1948 a fost arestat, după ce a fost contactat de luptătorii din rezistenţa anti-comunistă şi a ţinut o predică anti-comunistă. Dus iniţial la Craiova, apoi la Aiud, Piteşti, Gherla şi la Canal, la Poarta Albă. După lungi suferinţe, s-a îmbolnăvit şi a fost dus la Sanatoriul din Târgu-Ocna, A trecut la cele veşnice într-o zi de Crăciun, la 25 decembrie 1951 la Târgu Ocna.
În anul 2024, Sfântul Sinod a aprobat canonizarea a 16 sfinţi mărturisitori în temniţele comuniste şi mari duhovnici, printre aceştia numărându-se şi Sfântul Cuvios Mărturisitor Gherasim (Iscu) de la Tismana. La 4 februarie 2025 a avut loc proclamarea generală a canonizării tuturor la Bucureşti, urmată, pe parcursul anului, de proclamări locale ale canonizării în eparhiile în care aceştia şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu.
