Despre frică și amânare în satul doljean[1]
Ilie Badescu, Maria Crăciun
Satul ca orice comunitate este loc al unui depozit emoțional de care depinde energia morală a membrilor și a grupurilor, de la grupul familial, până la gospodării întregite, grupuri profesionale etc. Acest depozit emoțional este polarizat de vectori precum optimismul sau pesimismul, temerea (frica) sau curajul, încrederea sau scepticismul etc. Temerile sau fricile sociale nu sunt stări omogene, deși există și o frică difuză, ci sunt puternic structurate sau polarizate, se manifestă ca temeri pentru, frică de ceva sau de altceva, și „obiectul” temerilor este, evident, indicatorul folositor orientării reformelor.
În principiu, temerea (îngrijorarea) este o emoție personală, dar atunci când obiectul acesteia este comun mai multor persoane vorbim despre temeri sau frici sociale. Frica de o epidemie este un exemplu de frică socială, tot astfel frica de cutremure, în genere, de hazarde anunțate și deci temute. Frica de extindere a războiului din Ucraina a început să se propage ca neliniște socială și poate deveni temere sau frică socială. Temerile sunt la bază angoase sau griji stăruitoare de și pentru ceva și atunci când fenomenul se intensifică grija, cu angoasa asociată ei, devine frică de-a dreptul. Frica poate fi legată de ceva anume, dar poate fi și o frică combinată, compusă dintr-un pachet de „frici” precum: frica de lipsuri alimentare cronice (foamete), de lipsa veniturilor, de boli etc. Depozitul acesta emoțional se manifestă și el sub forma ciclurilor. Există o ciclicitate a temerilor (fricilor). În anumite perioade, oamenii sunt încrezători, în altele încep să-și piardă nădejdea, sunt cuprinși de un fel de teamă (frică difuză). Dacă scade nivelul veniturilor, de pildă, oamenii încep să se teamă pentru hrană, pentru viitorul copiilor, de riscul foametei și astfel apar multe griji, precum grija pentru sănătate și deci frica de boli. Când aceste temeri se combină cu scăderea reală a veniturilor, cu creșterea mortalității infantile, cu o amânare a căsătoriilor și deci a nașterii de fii, cu o creștere a mortalității infantile și materne, putem spune că satul este acoperit de norii unor temeri colective, o altă fațetă a iernii demografice, pe care, din acest punct de vedere, o putem redefini ca iarnă socială.
Toate fricile atestă o contracție a capitalului social, începând cu cel genealogic, măsurat de indicatorii nupțialității, ai fertilității, ai mortalității infantile și materne etc. Calcularea ratelor acestor indicatori și a unui indice agregat ne ajută să configurăm harta temerilor, a spaimelor și deci a angoaselor comunitare care sunt mult mai severe în unele comunități decât în altele. Acele comunități vulnerabile compun zona depresivă a unei populații și deci a unei comunități teritoriale, de tipul județului, în acest caz. De ce se tem oamenii pentru nivelul veniturilor? Pentru că veniturile scăzute se traduc în subalimentare, în răspândirea bolilor, în incapacitatea apărării copilului și a mamei de amenințarea mortalității. Toate aceste neliniști se agravează pe timp de iarnă demografică, încât putem să le atașăm listei celorlalți indicatori definitorii pentru iarna socială (cea demografică este, în esența ei, o formă a iernii sociale), fără de legătură cu iarna meteorologică. În satul tradițional, alimentele se diminuau pe timp de iarnă și astfel țăranul era nevoit să se împrumute la boier arvunindu-și astfel munca anului viitor. Sistemul împrumuturilor are același înțeles. Țările Estului sunt nevoite să se împrumute de la țările Vestului, astfel că săracii Europei Răsăritene se găsesc într-o iarnă socio-demografică prelungită. Ce simt oamenii satului doljean aflăm din ancheta de teren derulată de Institutul de Sociologie al Academiei Române sub coordonarea dnei Maria Mitrică, cercetător asociat în cadrul proiectului comandat de CJ Dolj. Profilul emoțional atestă grijile elementare ale săteanului în care sunt împachetate patru griji transformate deja în urgențe. Iată care sunt aceste urgențe, în vederea săteanului doljean: creșterea veniturilor, (85,6% dintre respondenți), problemele de sănătate (66% dintre respondenți), găsirea unui loc de muncă (34,7% dintre respondenți) și repararea casei, adică adăpostul (41,5% dintre respondenți). Angoasele și deci marea frământare socială a satului doljean cumulează emoțiile în care își face adăpost îngrijorarea pentru perpetuarea vieții, o spaimă pe care Madgearu o denumise de-a dreptul „teroare biologică”. Hrana, adăpostul, veniturile și deci suportul pentru propagarea „neamului” (a familiei, a ființei comunitare), iată spectrul psihologiei rurale (țărănești) la acest ceas din viața comunei rurale doljene. Cele patru griji majore pe care le putem denumi urgențe comunitare – lipsa veniturilor îndestulătoare, starea sănătății, învechirea adăpostului și lipsa locului de muncă – reprezintă primul cerc al grijilor în satul doljean. Este cercul strâns al angoaselor rurale, al grijilor sociale, legate toate, precum vedem, de fondul biologic al existenței. Acestea riscă să devină griji fără de răspuns care sunt devastatoare psihic și social. Datele ne îngăduie, iată, să vorbim despre spectrul unei amenințări bio-sociale care vine spre sat asemenea unui val în fața căruia săteanul se simte expus. Studiul ne arată cât de urgente ar fi o strategie menită să promoveze cinci programe sociale care sunt vitale pentru dăinuirea satului românesc. Aceste programe au menirea să întărească „sistemul de apărare a vieții comunitare”, alcătuit dintr-un fel de adevărate „cetăți de apărare” ale oricărei comunități de viață. Marele sociolog român Dimitrie Gusti a derivat aceste programe din sistemul integrat al celor cinci sfere ale culturii unui popor: cultura muncii, cultura sănătății, cultura sufletului, cultura minții și reziliența gospodăriei (familia, casa și exploatația țăranului doljean). Să examinăm mai întâi graficul alcătuit pe baza datelor din ancheta sociologică de teren în rural și urbanul mic deopotrivă (la ora actuală diferența dintre orașul mic și satul mai dezvoltat este foarte puternic estompată încât, prezentarea împreunată a celor două categorii de informații este legitimă. Vom examina, evident, și situația diferențiată pentru cele două medii de rezidență.
Sursa: Barometrul județean INSOC; prelucrare și grafice: Stoica Daniela, M Mitrică și I Bădescu
Cele patru griji arată cât de fragilă este, în satul doljean și românesc, puntea de trecere din ziua de azi în cea de mâine. Dacă n-ai siguranța venitului, a muncii, a sănătății, a sufletului și a casei vei resimți că puntea care te trece de la o zi la alta este șubredă. Caracterologia grijilor fără răspuns provoacă efecte în cascadă care, la rândul lor, agravează nesiguranța pentru ziua de mâine. Unul dintre efecte este, precum am arătat, amânarea evenimentelor definitorii pentru succesiunea normală a ciclurilor vieții, în frunte cu cele trei: nunta, nașterea și botezul. Femeia întârzie să se căsătorească, întârzie să nască și, deci, se sustrage de la bucuria de a fi mamă, pre-anunțând creșterea valului opțiunilor pentru sterpia voluntară. Satul doljean, în particular, cel românesc, în general, se confruntă cu spectru grijilor fără răspuns și acest fel de stres social este cea mai mare amenințare pentru echilibrul sufletesc și social al comunității rurale în vremurile noastre. Dacă reformele nu vindecă sătenii de acest fel de frici endemice induse de grijile fără răspuns, satul va intra pe panta unui declin accelerat care-i va aduce, finalmente pieirea.
[1] Fragment din volumul „Doljul social. Iarna demografică în satul doljean”, coordonatori Ilie Bădescu, Maria Mitrică şi Adela Şerban
